Sf. Mucenic Dasie
Viata
Viata Sfantului Mucenic Dasie
În lumea romană păgână, decăzută, plină de idoli ÅŸi zei care aveau înclinaÅ£ii spre slăbiciuni ÅŸi păcate, CreÅŸtinismul ÅŸi desăvârÅŸirea pe care acesta o propovăduia au întâlnit numeroase împotriviri ÅŸi prigoane.
Cea mai crunta persecutie anticrestina a fost cea din timpul imparatului Diocletian (284-305), în timpul căruia au fost emise patru edicte imperiale de persecutie - trei in anul 303 si unul in 304. Prin acestea s-a decretat la inceput daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea adunarilor crestine si arderea cartilor sfinte, apoi arestarea clericilor crestini si uciderea celor care refuzau sa se lepede de credinta crestina, iar in final a fost declansat un razboi total ÅŸi cumplit impotriva Bisericii crestine.
Un mare număr de martiri au pătimit atunci pe teritoriul Scythiei Minor - la Tomis, Axiopolis, DinogeÅ£ia, Noviodunum, Durostorum ÅŸ.a. Cu excepÅ£ia a câtorva din aceÅŸti martiri, ale căror sfinte oseminte se păstrează până astăzi, de la cei mai mulÅ£i nu avem nici moaÅŸtele lor, nici monumentele ridicate pe mormintele acestora sau spre cinstirea lor, din cauza numeroaselor migraÅ£ii, războaie ÅŸi pustiiri care au trecut de-a lungul timpului peste pământul Dobrogei. Una dintre excepÅ£iile fericite din acest punct de vedere este însă Sf. Mucenic Dasie, ale cărui sfinte moaÅŸte au fost duse în Apus spre apărare de năvălirea avarilor încă din secolul al VI-lea ÅŸi în acest fel s-au păstrat până astăzi.
Sfântul Mucenic Dasie a trait în secolele III-IV d.H., fiind soldat în armata romană, în Legiunea XI “Claudia” care staÅ£iona la Dunăre încă din secolul al II‑lea.
Numele de “Dasius” dovedeÅŸte originea sa geto-dacică ÅŸi înseamnă “miel”, cuvânt care s-a păstrat într-o formă uÅŸor schimbată - “daÅŸu”, dar cu aceeaÅŸi semnificaÅ£ie, până în prezent.
Arestarea ÅŸi condamnarea la moarte a Sfantului Mucenic Dasie este legată de sărbătoarea Saturnaliilor – o sărbătoare păgână care se celebra în Imperiul Roman timp de ÅŸapte zile in fiecare an - la început între 17 ÅŸi 24 decembrie, apoi între 1 ÅŸi 8 ianuarie - în cinstea zeului timpului numit de romani Saturn, iar de greci Cronos. În timpul Saturnaliilor, orice muncă înceta. În amfiteatre aveau loc lupte între gladiatori, spectacole de circ, curse de cai, iar pe străzi se desfãÅŸura dansul orgiilor saturnale. În aceste zile, moralitatea devenea un concept cu totul relativ, fiecare săvârÅŸind nelegiuirea dorită.
SoldaÅ£ii nu fãceau excepÅ£ie de la aceastã distracÅ£ie, ci dimpotrivã. Era obiceiul să aleagă prin tragere la sorÅ£i ca « rege al Saturnaliilor » pe unul dintre ei care, îmbrăcat în hainele zeului Saturn ÅŸi escortat de camarazii săi, putea petrece liber în public, împlinindu-ÅŸi orice dorinţă ÅŸi imitând pentru treizeci de zile excesele ÅŸi desfrâul zeului Saturn, spre hazul ÅŸi desfătarea mulÅ£imii. După trecerea acestui răstimp, cel ales ca rege al Saturnaliilor era sacrificat pe altarul zeităţii sărbătorite.
CreÅŸtinismul a respins categoric ÅŸi a militat cu cele mai diferite mijloace persuasive pentru înlăturarea din viaÅ£a socială a sărbătorii păgâne ÅŸi sângeroase a lui Cronos. EvoluÅ£ia mentalităţii generale se realiza însă lent. Pentru Biserica creÅŸtină din acele timpuri era dureros faptul că, fiind o sărbătoare atât de vestită ÅŸi de bine înrădăcinată în tradiÅ£ia romană, ÅŸi unii dintre credincioÅŸii Evangheliei lui Hristos participau la ea. Chiar în actul martiric al Sfântului Mucenic Dasie se arată că “unii, deÅŸi se numesc creÅŸtini, merg cu pompă măreaţă, schimbându-ÅŸi firea lor ÅŸi se îmbracă în chipul ÅŸi înfăţiÅŸarea diavolului. ÎmbrăcaÅ£i cu piei de capre, schimbându-ÅŸi înfăţiÅŸarea, ei se leapădă de chipul cel bun în care s-au renăscut prin Taina Botezului, ÅŸi reiau chipul cel rău în care s-au născut.”
Însă după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Care nu doreÅŸte pierderea nici unui suflet, în anul 304, cu ocazia sărbătorii Saturnaliilor, s-a întâmplat un lucru menit să trezească inimile amorÅ£ite sau adormite în noaptea necunoÅŸtinÅ£ei, dovedindu-le creÅŸtinilor cât de potrivnică este această sărbătoare lui Dumnezeu ÅŸi arătându-le că “nu pot sluji la doi domni”, ci trebuie să se hotărască să meargă pe calea Evangheliei fără a face astfel de compromisuri tradiÅ£iilor păgâne.
La 17 noiembrie 304, prin tragere la sorÅ£i, rege al Saturnaliilor a fost ales ostaÅŸul Dasie, care însă s-a opus cu îndârjire la alegerea sa, zicând întru sine: “ De mă voi îngriji de aceste treizeci de zile ale acestui deÅŸert ÅŸi neruÅŸinat obicei de cinstire a romanilor, pe care credinÅ£a creÅŸtină o dispreÅ£uieÅŸte ÅŸi o opreÅŸte, mă dau pe mine însumi pieirii veÅŸnice”. Aprins de râvnă sfântă, după cum mărturiseÅŸte actul său martiric, ÅŸi ÅŸtiind că dupa acele zile de petreceri deÅŸarte ÅŸi trecătoare, va fi aruncat în focul cel veÅŸnic, Sf. Dasie a zis că “Este mai bine pentru mine să sufăr puÅ£inele chinuri ÅŸi munci, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moÅŸtenesc viaÅ£a cea veÅŸnică, împreună cu toÅ£i sfinÅ£ii”. Åži socotindu-se a fi ostaÅŸ al Domnului Iisus Hristos a mărturisit cu toată tăria că este creÅŸtin în plină perioadă a persecuÅ£iilor, spunând că preferă sa fie adus el însuÅŸi ca jertfă lui Hristos decât să împlinească păgânescul ritual al Saturnaliilor.
Auzind acestea, soldaÅ£ii l-au închis îndată într-o temniţă întunecoasă, iar a doua zi l-au scos de acolo ÅŸi l-au dus sub escortă la pretoriul legatului roman Bassus spre a fi judecat. Însă neînfricatul Dasie a mărturisit că este creÅŸtin ÅŸi a respins cu tărie toate încercările aceluia de a-l face să cinstească chipurile împaratilor ÅŸi să se închine zeului Saturn.
Fiind întrebat de ce stare este ÅŸi cum se numeÅŸte, Sfântul a răspuns: “După stare, sunt soldat. După numele cel ales sunt creÅŸtin, iar după cel pus de părinÅ£ii mei mă numesc Dasius”. Legatul Bassus i-a poruncit să se închine chipurilor împăraÅ£ilor, care le asigură pacea, dau ostaÅŸilor leafă ÅŸi se îngrijesc în fiecare zi de binele tuturor, dar Sf. Dasie s-a împotrivit cu cuvintele: “Eu Å£i-am spus ÅŸi îÅ£i spun că sunt creÅŸtin ÅŸi nu slujesc împăratului pământesc, ci Împăratului celui ceresc ÅŸi primesc darul Lui, trăiesc din harul Lui ÅŸi mă îmbogăţesc din negrăita Lui iubire de oameni”. Stăpânitorul a stăruit, îndemnându-l pe Sf. Dasie să se roage chipurilor împăraÅ£ilor pe care nu numai romanii, ci ÅŸi popoarele barbare le adoră ÅŸi slujesc lor. Alesul lui Hristos însă a repetat hotărât ÅŸi cu curaj: “Eu mărturisesc că sunt creÅŸtin, precum am arătat adeseori, ÅŸi nu mă supun nimănui altuia decât unuia, curatului ÅŸi veÅŸnicului Dumnezeu, Tatăl, Fiul ÅŸi Sfântul Duh, cel în trei nume ÅŸi feÅ£e, dar de o singură fiinţă. Iată pentru a treia oară mărturisesc cu glasul credinÅ£a în Sfânta Treime pentru că, întărit fiind printr-Însa, biruiesc ÅŸi nimicesc îndată nebunia diavolului”.
Vrând să-i cruÅ£e viaÅ£a, legatul Bassus l-a îndemnat încă o dată să jertfească chipurilor împăraÅ£ilor, dar Sf. Dasie a răspuns cu tărie: « Tu fã ceea ce Å£i s-a poruncitde către necredincioÅŸii împăraÅ£i. Căci eu îmi păstrez credinÅ£a mea pe care am făgăduit-o Dumnezeului meu, o dată pentru totdeauna, s-o păstrez ÅŸi o păstrez, ÅŸi cred cu putere ÅŸi tărie să rămân în această mărturisire a mea. Iar ameninţările tale nu pot să mă schimbe de la această alegere”.
Văzând hotărârea de nezdruncinat a sfântului de a rămâne creÅŸtin, legatul Bassus îi oferă un răgaz de două ore ca să se mai gândească ÅŸi să aleagă viaÅ£a, oferindu-i ÅŸi slava pământească, dar Sf. Dasius îi arată din nou voinÅ£a ÅŸi alegerea sa spunându-i: “Ce nevoie este de un răgaz de două ore? Å¢i-am arătat voinÅ£a ÅŸi alegerea mea spunând: fã ceea ce voieÅŸti, căci sunt creÅŸtin. Îi dispreÅ£uiesc ÅŸi pe împăraÅ£i ÅŸi mărirea lor ÅŸi o privesc cu scârbă, ca după despărÅ£irea din această viaţă să pot trăi viaÅ£a de dincolo!”
Atunci legatul Bassus, văzând stăruinÅ£a lui în credinÅ£a creÅŸtină, a poruncit să fie supus la multe chinuri, sperând să reusească prin ele ceea ce n-a putut nici cu făgăduinÅ£a măririlor lumeÅŸti, nici cu ameninţările. În cele din urmă, pentru că a persistat în alegerea sa sfidând prin marturia credinÅ£ei sale porunca împăratului ÅŸi cultul zeităţii păgâne, dregătorul a dat poruncă să i se taie capul.
Pe când neînfricatul ostaÅŸ al Împăratului ceresc mergea spre locul de execuÅ£ie, un oarecare slujitor idolesc mergea înaintea lui cu vasul de tãmâiere, tot silindu-l sã aducã jertfã împăraÅ£ilor. Atunci Sf. Dasie a luat cu mâna sa vasele, a împrăştiat tămâia din ele, a răsturnat la pământ idolii cei nelegiuiÅ£i ai păgânilor ÅŸi s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci a lui Hristos cu puterea careia a luptat împotriva tiranului, păstrând până la sfârÅŸit, cu preÅ£ul vieÅ£ii, credinÅ£a în singurul Dumnezeu adevărat.
I s-a taiat capul de către călăul Anicet Ioan, la trei zile după alegerea sa ca „rege al Saturnaliilor”, într-o zi de vineri, 20 noiembrie 304, la ora patru.
Locul martiriului său este după unii istorici cetatea Durostorum (Silistra), aÅŸa cum de altfel precizează ÅŸi actul său martiric, iar după alÅ£i istorici cetatea Axiopolis (Cernavodă), unde Sf. Dasie era foarte mult cinstit, având trei zile de prăznuire pe an ÅŸi unde s-a descoperit un martyrion ÅŸi o inscripÅ£ie în care acest sfânt este amintit alături de alÅ£i doi mucenici: Chiril ÅŸi Chindeus.
Sfintele moaÅŸte ale fericitului mucenic al lui Hristos au fost păstrate la Durostorum până in anul 579 când, din cauza năvălirii avarilor, au fost mutate la Ancona, în Italia, unde se păstrează până azi, în biserica Sfântul Cyriacus. Pe sarcofagul său se găseÅŸte inscripÅ£ia grecească: “Aici zace Sfântul martir Dasios, adus din Dorostor”.
În anul 2003, o parte din moaÅŸtele Sfântului Dasie au fost readuse la Durostorum (Silistra), în Bulgaria. La data de 6 iulie 2006 o părticică din moaÅŸtele acestui sfânt martir al Scythiei Minor au fost dăruite Mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul – LipniÅ£a ( jud. ConstanÅ£a), având ÅŸi hramul Sfântului Mucenic Dasie (20 noiembrie), aflată în apropierea vechii cetăţi Durostorum, dar pe teritoriul României, aÅŸa încât ÅŸi românii să se poată închina acestui Sfânt Mucenic al Dobrogei. Sfântul Dasie a arătat astfel că sfinÅ£ii nu cunosc graniÅ£e, ci îi unesc ÅŸi azi, ca ÅŸi acum două mii de ani, pe creÅŸtinii evlavioÅŸi în jurul sfintelor lor trupuri mult pătimitoare, întărind credinÅ£a ÅŸi dăruind tămăduire sufletească ÅŸi trupească tuturor celor care le cer ajutorul.
Îngenunchind lângă moaÅŸtele Sfântului Mucenic Dasie să mulÅ£umim Domnului pentru marea binefacere de a ne fi născut creÅŸtini ÅŸi într-o Å£ară sfinÅ£ită cu sângele atâtor martiri ÅŸi cu lacrimile atâtor cuvioÅŸi ÅŸi să ne rugăm Lui să ne întărească credinÅ£a ÅŸi să ne dăruiască dragostea ÅŸi puterea de a păşi ÅŸi noi pe urmele lor, mărturisind cu cuvântul ÅŸi cu fapta Ortodoxia ÅŸi trăind-o la adevărata ei valoare.
Manastirea Sf Ioan Botezatorul - Lipnita
