Sf. Mucenic Dasie Dovezi istorice Mărturii istorice şi arheologice despre Sfântul Mucenic Dasie
Actul martiric al Sfântului Mucenic Dasie este al doilea în mod cronologic după cel al SfinÅ£ilor Mucenici Epictet ÅŸi Astion. Imediat după anul 304 când a avut loc martiriul, sau cel mai târziu după libertatea acordată prin Edictul de la Milano din anul 313, un autor anonim a alcătuit în limba latină “Pătimirea lui Dasius”, atât pentru a fi citită în cadrul comunităţii în ziua de prăznuire a sfântului, cât ÅŸi pentru a fi trimisă ÅŸi altor comunităţi aÅŸa cum se obiÅŸnuia.
Astăzi nu se mai păstrează textul în limba latină a “Pătimirii lui Dasius”, dar se păstrează o versiune veche în limba greacă descoperită la Paris într-un manuscris din secolul al XI-lea. Pentru a cunoaÅŸte data redactării actului martiric sunt utile unele informaÅ£ii scoase din textul grec în forma în care ajuns astăzi până la noi. Astfel, textul martiriului Sfântului Dasie spune despre sărbătoarea Saturnaliilor că “această necurată tradiÅ£ie care a ajuns până în zilele noastre din nefericire se mai păstrează încă”. Prin aceasta înÅ£elegem că atunci când autorul anonim a compus actul martiric această sărbătoare se mai Å£inea printre soldaÅ£ii de la Dunăre, ceea ce înseamnă cel mai târziu anul 380.
După acest original latin, mai târziu, cam către anul 579, un alt autor necunoscut a redactat în greceÅŸte textul care a ajuns până în zilele noastre.
AÅŸa cum ni se prezintă astăzi, “Martiriul Sfântului Dasie” este un document de o mare valoare istorică ÅŸi în acelaÅŸi timp religioasă, deoarece ne oferă informaÅ£ii atât despre practicile sărbătorii Saturnaliilor printre soldaÅ£ii romani de la Dunăre în secolele III-IV, cât ÅŸi despre răspândirea creÅŸtinismului la populaÅ£ia greco-daco-romană autohtonă la mijlocul secolului al IV-lea.
Alături de actele martirice, adevărul istoric despre Sfântul Mucenic Dasie este susÅ£inut ÅŸi de o serie de dovezi arheologice.
Săpăturile realizate la Axiopolis au dus până în prezent la descoperirea a două bazilici crestine. Una dintre ele, care este de fapt un martyrion, se află in afara cetatii, in fata intrarii de pe latura de nord. Ea se compune dintr-un naos mononavat si absida semirotunda a altarului. Naosul avea o lungime de 11,40 m si o latime de 4,95 m. Deschiderea absidei altarului este de 2,20 m. În mijlocul bazilicii se află săpate în formă de cruce niÅŸte pietre mari despre care se crede că arată locul mormântului unui sfânt martir. Un mare număr de istorici consideră că acest martyrion, care a fost ridicat in a doua jumatate a secolului al IV-lea, a adapostit in interior mormintele Sfintilor Mucenici “Chiril, Chindeas ÅŸi Tasios” (forma grecească a numelui Dasius).
În jurul acestui sanctuar s-a format cu timpul - din dorinÅ£a creÅŸtinilor de a fi înmormântaÅ£i lângă martiri - un mare cimitir creÅŸtin, care a durat mai multe secole.
O scurtă inscripÅ£ie grecească de la începutul secolului al IV-lea, descoperită în anul 1947 la Axiopolis, una dintre cele mai vechi ÅŸi mai importante inscripÅ£ii creÅŸtine din toată Dobrogea, vine să confirme existenÅ£a ÅŸi cultul comun al celor trei martiri la Axiopolis. Săpată pe o placă de piatră, care a aparÅ£inut, cu toată probabilitatea, martyrionului de aici (azi aflată la Muzeul National de Antichitati din Bucuresti), ea are următorul conÅ£inut: "(Martirilor) Chiril, Kyndeas ÅŸi Tasius le aduc laudă". Caracterele inscripÅ£iei o datează în secolul al IV-lea, iar lipsa crucii de pe această piatră, care fără îndoială este creÅŸtină, o datează chiar din primele decenii ale acestui secol, când încă nu trecuse pericolul persecuÅ£iilor. Această inscripÅ£ie reprezintă o dovadă în plus a adevărului faptelor descrise de actele martirice ÅŸi o confirmare arheologică a existenÅ£ei unui creÅŸtinism puternic ÅŸi a sfinÅ£ilor mucenici pe teritoriul dintre Dunăre ÅŸi Mare.
Prin jertfa lor Martirii de la Axiopolis au sfinÅ£it pământul strămoÅŸilor noÅŸtri, iar prin dragostea ÅŸi râvna lor fierbinte au lăsat cele deÅŸarte ale acestei lumi ÅŸi au intrat în slava Sfintei Treimi pe care au mărturisit-o prin viaÅ£a ÅŸi faptele lor. CâÅŸtigând îndrăzneală către Domnul, ei se roagă pururea pentru toÅ£i cei care-i cinstesc cu credinţă ÅŸi cu dragoste zicând: « SfinÅ£ilor Mucenici, care bine v-aÅ£i nevoit ÅŸi v-aÅ£i încununat, rugaÅ£i-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre ».
Manastirea Sf. Ioan Botezatorul - Lipnita
