manastirealipnita.ro | Dobrogea

Dobrogea - Bethleem romanesc

Dobrogea – Bethleem românesc, ţinut al naşterii noastre creştine. Dobrogea, pământ al vechilor vestigii, al bazilicilor şi criptelor martirice. Dobrogea – ţinut care uneşte în prezentul său trecutul şi viitorul unui neam născut creştin. Dobrogea - tărâm unde sfintele moaşte ies la iveală în aceste vremuri tulburi spre a întări credinţa şi a arăta, încă o dată, veridicitatea tuturor mărturiilor creştine istorice şi aghiografice.

Dobrogea, pământul sfinţit cu lacrimile cuvioşilor şi cu sângele martirilor, devine în acest secol - pentru a câta oară în istoria sa? – un nou Bethleem al României, leagăn al credinţei creştine într-o lume secularizată. Aici întâlneşti la fiecare pas sfinţi de la începuturile creştinismului, sfinţi care vorbesc lumii întregi despre naşterea noastră creştină şi care propovăduiesc şi astăzi cuvântul Evangheliei lui Hristos prin pilda vieţii lor şi prin minunile care izvorăsc de la raclele sfintelor lor moaşte.

Dobrogea s-a înnoit şi a îmbracat haină de sărbătoare de când la cârma sa a venit ca Arhiepiscop al Tomisului Înalt Prea Sfinţitul Dr. Teodosie care a reînnodat legătura dintre trecutul creştin al acestui pământ şi prezentul începutului de mileniu trei, înfiinţând sfinte mănăstiri – adevărate cetăţi ale credinţei – în locurile pline de istorie unde au fiinţat vechile cetăţi dobrogene sfinţite de sângele martirilor, precum şi în locurile unde s-au nevoit unii din marii sfinţi ai Ortodoxiei.

Legătura dintre trecut şi prezent, şi mai ales viitor, a devenit astfel astăzi mai vie ca niciodată. Oricine păşeşte prin aceste ţinuturi este imposibil să nu simtă fiorul tainic al creştinismului care străluceşte aici de două mii de ani.

În acest ţinut încărcat de istorie Sf. Apostol Andrei, încreştinătorul Dobrogei, întăreşte şi astăzi credinţa din peştera sa aflată lângă localitatea Ion Corvin, unde s-a ridicat o frumoasă mănăstire în cinstea sa, precum şi prin minunile pe care le revarsă de la Izvorul Tămăduirii care-i poartă numele de la Mănăstirea Dervent.

Pe aceste meleaguri şi azi Sf. Ioan Casian ne învaţă nevoinţa monahală şi lupta împotriva patimilor din peştera sa aflată lângă localitatea Târguşor, unde de asemenea se înalţă un locaş monahal în cinstea sa. Din bisericuţele de cretă de la Basarabi ne vorbesc prin pilda lor alţi cuvioşi monahi care şi-au închinat întreaga viaţă slujirii lui Hristos, iar de pe scaunul arhiepiscopal de la Tomis ne întăresc şi azi credinţa şi ne apără de lupii cei cuvântători sfinţii ierarhi Bretanion şi Theotim, Efrem şi Tit şi mulţi alţii care au păstorit cu vrednicie de-a lungul timpului turma încredinţată lor de către Dumnezeu.

Alături de toţi aceştia, cununa sfinţilor dobrogeni este împodobită de prea strălucitoarele flori roşii ale sfinţilor martiri care ne învaţă prin pilda jertfei lor să avem curajul de a ne mărturisi credinţa creştină şi de a o păstra neschimbată chiar cu preţul vieţii noastre. Fiecare veche cetate dobrogeană are numeroşi sfinţi martiri, unii dintre ei amintiţi în Martirologii, dar cei mai mulţi cunoscuţi doar de Dumnezeu.

Pentru mângâierea şi întărirea noastră în aceste vremuri atât de frământate, Bunul Dumnezeu ne-a dăruit spre închinare unele din sfintele lor moaşte. Astfel îi avem pe Sfinţii Martiri de la Niculiţel: Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos aflaţi la Mănăstirea Cocoş, pe Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion de la Halmyris, pe cei cinci sfinţi martiri ale căror moaşte s-au descoperit în cripta martirică a bazilicii de la Adamclisi, precum şi pe Sf. Mucenic Dasie care are o parte din sfintele sale moaşte la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul –Lipniţa din judeţul Constanţa.

Născută pe pământul binecuvântat al Dobrogei, Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul – Lipniţa s-a hrănit din istoria creştină a acestor meleaguri şi s-a adăpat din tradiţia monahală care este atât de îndelungată şi de bine înrădăcinată în ţinutul dintre Dunăre şi Mare.

Pe pământul care a avut marea bucurie de a primi paşii Sfântului Apostol Andrei şi de a auzi cuvintele Evangheliei lui Hristos din gura sa, aici, unde fiecare piatră şi fiecare deal mărturisesc minunea naşterii creştine a neamului nostru, era un lucru absolut normal ca viaţa monahală, născută din râvna fierbinte a sufletului îndrăgostit de Hristos, să se dezvolte în toată plinătatea ei.

Şi cum trecutul creştin al Dobrogei nu poate fi despărţit de prezentul ei, ci se îmbină într-un mod tainic pe care numai cel ce a păşit pe aceste meleaguri poate să-l înţeleagă deplin, era la fel de normal ca această îndelungată tradiţie monahală să nu se întrerupă nici în cele mai vitrege momente ale istoriei. Fie că a continuat prin mănăstiri sau prin peşteri, viaţa monahală a străjuit întotdeauna aceste meleaguri, ocrotindu-le cu armura binecuvântată a rugăciunilor sale. Iar când Bunul Dumnezeu a rânduit, făclia vieţii monahale s-a aprins pe aceste meleaguri în toată splendoarea ei.

Manastirea Sf. Ioan Botezatorul - Lipnita