O picatura din lucrarea noastra in atelier
Monahismul in lumea celui de-al treilea mileniu
Lumea celui de-al treilea mileniu, dominata de dorinta arzatoare de a cunoaste tot, încearca sa patrunda prin intermediul ratiunii într-un domeniu în care aceasta si-a dovedit dintotdeauna limitele. Monahismul nu poate fi înteles deplin prin simpla ratiune, iar daca omul nu se opreste cuvios în fata tainei, risca sa ajunga sa acuze ceea ce, de fapt, nu cunoaste decât partial. Poate acesta este unul din motivele pentru care lumea contemporana priveste deseori cu scepticism monahismul sau îl interpreteaza în functie de propriile mentalitati, ajungând la întelegerea gresita a acestui mod de a sluji lui Dumnezeu.
Încercând sa lamurim câteva din controversele iscate pe aceasta tema, ne oprim mai întâi asupra întrebarii care se ridica cel mai des si care pune sub semnul îndoielii chiar taina care sta la începuturile caii monahale. Întrebarea „De ce intra cineva în monahism?” este absolut normala caci oricine este tentat sa priveasca cu mirare faptul ca niste oameni destoinici, sanatosi si culti renunta de bunavoie la parinti, la prieteni, la cinste, la succes, la confort si la tot ceea ce le poate oferi viata lumeasca, pentru a veni la singuratate, la osteneli, la robie de bunavoie, la anonimat, la o viata de renuntari continue, iar aceasta poate chiar atunci când înca strabat perioada adolescentei visatoare si nelinistite.
O zi din viata de manastire
Aici, în spatiul sacru al manastirii, viata nu se mai masoara în ore. Aici timpul are o alta curgere, o alta logica. Aici exista un prezent continuu si o vesnicie continua, amândoua învaluite într-un nimb de sfintenie, în lumina diafana a pacii si a iubirii. Pentru oamenii din lume poate parea ciudat faptul ca exista pe pamânt astfel de locuri în care timpul este abolit. Nu ma refer la timpul fizic, care este folosit si în manastire pentru niste repere orare absolute necesare, ci la timpul existential, acel timp al efemeritatii umane, acel timp care alearga de-a pururi pe urmele omului în acea goana nebuna pe care unii o numesc “viata”. În manastire acest timp nu mai exista pentru ca moartea nu mai este acea fiara înspaimântoare de care se tem atât de mult oamenii, ci este poarta prin care trecem în vesnica bucurie, în acel tarâm catre care se ridica gândurile noastre clipa de clipa.
Dar pentru ca multi oameni nu stiu cum decurge viata de zi cu zi pe tarâmul binecuvântat al manastirii, voi încerca sa va povestesc, atât cât voi putea cuprinde în prea neputincioasele cuvinte omenesti.
Dobrogea - Bethleem romanesc
Dobrogea – Bethleem românesc, Å£inut al naÅŸterii noastre creÅŸtine. Dobrogea, pământ al vechilor vestigii, al bazilicilor ÅŸi criptelor martirice. Dobrogea – Å£inut care uneÅŸte în prezentul său trecutul ÅŸi viitorul unui neam născut creÅŸtin. Dobrogea - tărâm unde sfintele moaÅŸte ies la iveală în aceste vremuri tulburi spre a întări credinÅ£a ÅŸi a arăta, încă o dată, veridicitatea tuturor mărturiilor creÅŸtine istorice ÅŸi aghiografice.
Dobrogea, pământul sfinÅ£it cu lacrimile cuvioÅŸilor ÅŸi cu sângele martirilor, devine în acest secol - pentru a câta oară în istoria sa? – un nou Bethleem al României, leagăn al credinÅ£ei creÅŸtine într-o lume secularizată. Aici întâlneÅŸti la fiecare pas sfinÅ£i de la începuturile creÅŸtinismului, sfinÅ£i care vorbesc lumii întregi despre naÅŸterea noastră creÅŸtină ÅŸi care propovăduiesc ÅŸi astăzi cuvântul Evangheliei lui Hristos prin pilda vieÅ£ii lor ÅŸi prin minunile care izvorăsc de la raclele sfintelor lor moaÅŸte.
Din mila lui Dumnezeu nascuta pe pamântul binecuvântat al Dobrogei, Manastirea Sf. Ioan Botezatorul – Lipnita s-a hranit din istoria crestina a acestor meleaguri si s-a adapat din traditia monahala care este atât de îndelungata si de bine înradacinata în tinutul dintre Dunare si Mare.
Acest sfânt locas monahal este situat pe drumul care leaga Manastirea Sf. Apostol Andrei de Manastirea Dervent, doua puncte de reper ale trecutului crestin al acestor meleaguri. Si daca cele doua manastiri amintite sunt strâns legate de Apostolul Cel Întâi Chemat, noua manastire înfiintata în noiembrie 2004 a fost închinata Sfântului Ioan Botezatorul, cel care a fost primul dascal al Sfântului Apostol Andrei.
Iar al doilea ocrotitor al noii manastiri a fost numit Sfântul Mucenic Dasie, martir dobrogean care a trait în secolele III-IV si a fost rod vrednic al semintei crestine aruncate în acest tinut de Sfântul Apostol Andrei.
Viata Sfantului Mucenic Dasie
În lumea romană păgână, decăzută, plină de idoli ÅŸi zei care aveau înclinaÅ£ii spre slăbiciuni ÅŸi păcate, CreÅŸtinismul ÅŸi desăvârÅŸirea pe care acesta o propovăduia au întâlnit numeroase împotriviri ÅŸi prigoane.
Cea mai crunta persecutie anticrestina a fost cea din timpul imparatului Diocletian (284-305), în timpul căruia au fost emise patru edicte imperiale de persecutie - trei in anul 303 si unul in 304. Prin acestea s-a decretat la inceput daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea adunarilor crestine si arderea cartilor sfinte, apoi arestarea clericilor crestini si uciderea celor care refuzau sa se lepede de credinta crestina, iar in final a fost declansat un razboi total ÅŸi cumplit impotriva Bisericii crestine.
Un mare număr de martiri au pătimit atunci pe teritoriul Scythiei Minor - la Tomis, Axiopolis, DinogeÅ£ia, Noviodunum, Durostorum ÅŸ.a. Cu excepÅ£ia a câtorva din aceÅŸti martiri, ale căror sfinte oseminte se păstrează până astăzi, de la cei mai mulÅ£i nu avem nici moaÅŸtele lor, nici monumentele ridicate pe mormintele acestora sau spre cinstirea lor, din cauza numeroaselor migraÅ£ii, războaie ÅŸi pustiiri care au trecut de-a lungul timpului peste pământul Dobrogei. Una dintre excepÅ£iile fericite din acest punct de vedere este însă Sf. Mucenic Dasie, ale cărui sfinte moaÅŸte au fost duse în Apus spre apărare de năvălirea avarilor încă din secolul al VI-lea ÅŸi în acest fel s-au păstrat până astăzi.
Mărturii istorice şi arheologice despre Sfântul Mucenic Dasie
Actul martiric al Sfântului Mucenic Dasie este al doilea în mod cronologic după cel al SfinÅ£ilor Mucenici Epictet ÅŸi Astion. Imediat după anul 304 când a avut loc martiriul, sau cel mai târziu după libertatea acordată prin Edictul de la Milano din anul 313, un autor anonim a alcătuit în limba latină “Pătimirea lui Dasius”, atât pentru a fi citită în cadrul comunităţii în ziua de prăznuire a sfântului, cât ÅŸi pentru a fi trimisă ÅŸi altor comunităţi aÅŸa cum se obiÅŸnuia.
Astăzi nu se mai păstrează textul în limba latină a “Pătimirii lui Dasius”, dar se păstrează o versiune veche în limba greacă descoperită la Paris într-un manuscris din secolul al XI-lea. Pentru a cunoaÅŸte data redactării actului martiric sunt utile unele informaÅ£ii scoase din textul grec în forma în care ajuns astăzi până la noi. Astfel, textul martiriului Sfântului Dasie spune despre sărbătoarea Saturnaliilor că “această necurată tradiÅ£ie care a ajuns până în zilele noastre din nefericire se mai păstrează încă”. Prin aceasta înÅ£elegem că atunci când autorul anonim a compus actul martiric această sărbătoare se mai Å£inea printre soldaÅ£ii de la Dunăre, ceea ce înseamnă cel mai târziu anul 380.
După acest original latin, mai târziu, cam către anul 579, un alt autor necunoscut a redactat în greceÅŸte textul care a ajuns până în zilele noastre.
Rugaciune catre Sfantul Mucenic Dasie
Iar noi, cei mult păcătoÅŸi, împărtăşindu-ne din rodul mijlocirilor tale, îÅ£i mulÅ£umim cu dragoste ÅŸi recunoÅŸtinţă ÅŸi te rugăm, Sfinte Dasie, ca cel ce ai primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, să dăruieÅŸti tămăduire bolilor noastre celor sufleteÅŸti ÅŸi trupeÅŸti ÅŸi să ne izbăveÅŸti din toate necazurile ÅŸi primejdiile. Dă-ne curaj ÅŸi putere, Sfinte, pentru a ne mărturisi credinÅ£a cu cuvântul ÅŸi cu fapta ÅŸi pentru a ne păzi neîntinaÅ£i, asemenea Å£ie, de părtăşia cu lucrurile cele păgâneÅŸti ÅŸi cu toate amăgirile lumii. Pe cei rătăciÅ£i de la dreapta credinţă adu-i cu rugăciunile tale în sânul Sfintei Biserici, pe necredincioÅŸi luminează-i ca să-L cunoască pe VeÅŸnicul ÅŸi Atotbunul Dumnezeu ÅŸi întregii lumi dăruieÅŸte-i pace ÅŸi binecuvântare. Sfinte Mucenice Dasie, cel ce ai minunat pe îngeri ÅŸi pe oameni prin credinÅ£a ta, întăreÅŸte ÅŸi credinÅ£a noastră cea slabă ÅŸi dăruieÅŸte-i statornicie în vreme de ispite ÅŸi prigoane, iar ca cel ce ai primit de la păgâni multe chinuri ÅŸi moarte mucenicească, dă-ne ÅŸi nouă putere ÅŸi răbdare în suferinÅ£ele acestei vieÅ£i pământeÅŸti, ca fiind curăţiÅ£i prin ele să intrăm în bucuria Împărăţiei celei fără de sfârÅŸit, unde împreună cu tine, Sfinte Dasie, milostivul nostru ocrotitor, ÅŸi cu toÅ£i sfinÅ£ii, să slăvim ÅŸi să ne închinăm Tatălui Celui fără de început, împreună Unuia Născut Fiului Său ÅŸi Prea Sfântului ÅŸi Bunului ÅŸi de viaţă Făcătorului Său Duh, acum ÅŸi pururea ÅŸi în vecii vecilor. Amin. Viata Sfantului Ioan Botezatorul
Strigatul său, ”Pocaiti-va!”, a avut un mare efect asupra natiunii ebraice ce gemea sub jugul invadatorilor romani, mari multimi de oameni urmandu-l in pustie. Parintii Sf. Ioan Botezatorul au fost un preot numit Zaharia, din ceata preoteasca a lui Abia, iar mama sa a fost Elisaveta, din fetele lui Aaron, rudenie a Fecioarei Maria, dupa cum ne spune Evanghelia dupa Luca. Amandoi erau neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, erau oameni in varsta, dar Elisaveta nu putea avea copii căci era stearpa.
Desi atunci cand spui "manastire" te gandesti la niste oameni care au parasit lumea, care traiesc dincolo de tumultul si goana societatii, in ziua de azi nu mai este deloc asa. Monahismul a intrat in lume - de fapt s-a produs si fenomenul contrar , lumea a "dat navala" in manastire, aducand cu ea spiritul acestui veac. Poate ca "amestecul" acesta, caracteristic vremurilor noastre, ar putea duce la ceva pozitiv, daca am sti sa luam din viata de monah ceea ce ar putea fi aplicabil - si ne-ar imbunatati cu siguranta - viata de mireni. Monahismul este, in primul rand, o atitudine interioara caracterizata printr-o stare de "asezare" sufleteasca, de pace. Un adevarat monah are pe chip o lumina, raspandeste lumina, are o bucurie interioara care radiaza. E bucuria intalnirii cu Hristos.
|
