Albumul manastirii

Din mila lui Dumnezeu nascuta pe pamântul binecuvântat al Dobrogei, Manastirea Sf. Ioan Botezatorul – Lipnita s-a hranit din istoria crestina a acestor meleaguri si s-a adapat din traditia monahala care este atât de îndelungata si de bine înradacinata în tinutul dintre Dunare si Mare.

Acest sfânt locas monahal este situat pe drumul care leaga Manastirea Sf. Apostol Andrei de Manastirea Dervent, doua puncte de reper ale trecutului crestin al acestor meleaguri. Si daca cele doua manastiri amintite sunt strâns legate de Apostolul Cel Întâi Chemat, noua manastire înfiintata în noiembrie 2004 a fost închinata Sfântului Ioan Botezatorul, cel care a fost primul dascal al Sfântului Apostol Andrei.

Iar al doilea ocrotitor al noii manastiri a fost numit Sfântul Mucenic Dasie, martir dobrogean care a trait în secolele III-IV si a fost rod vrednic al semintei crestine aruncate în acest tinut de Sfântul Apostol Andrei.

Citeste mai mult... >>>

 

Aici, n spatiul sacru al manastirii, viata nu se mai masoara n ore. Aici timpul are o alta curgere, o alta logica. Aici exista un prezent continuu si o vesnicie continua, amndoua nvaluite ntr-un nimb de sfintenie, n lumina diafana a pacii si a iubirii. Pentru oamenii din lume poate parea ciudat faptul ca exista pe pamnt astfel de locuri n care timpul este abolit. Nu ma refer la timpul fizic, care este folosit si n manastire pentru niste repere orare absolute necesare, ci la timpul existential, acel timp al efemeritatii umane, acel timp care alearga de-a pururi pe urmele omului n acea goana nebuna pe care unii o numesc viata. n manastire acest timp nu mai exista pentru ca moartea nu mai este acea fiara nspaimntoare de care se tem att de mult oamenii, ci este poarta prin care trecem n vesnica bucurie, n acel tarm catre care se ridica gndurile noastre clipa de clipa.

Dar pentru ca multi oameni nu stiu cum decurge viata de zi cu zi pe tarmul binecuvntat al manastirii, voi ncerca sa va povestesc, att ct voi putea cuprinde n prea neputincioasele cuvinte omenesti.

Citeste mai mult...

 

Lumea celui de-al treilea mileniu, dominata de dorinta arzatoare de a cunoaste tot, ncearca sa patrunda prin intermediul ratiunii ntr-un domeniu n care aceasta si-a dovedit dintotdeauna limitele. Monahismul nu poate fi nteles deplin prin simpla ratiune, iar daca omul nu se opreste cuvios n fata tainei, risca sa ajunga sa acuze ceea ce, de fapt, nu cunoaste dect partial. Poate acesta este unul din motivele pentru care lumea contemporana priveste deseori cu scepticism monahismul sau l interpreteaza n functie de propriile mentalitati, ajungnd la ntelegerea gresita a acestui mod de a sluji lui Dumnezeu.

ncercnd sa lamurim cteva din controversele iscate pe aceasta tema, ne oprim mai nti asupra ntrebarii care se ridica cel mai des si care pune sub semnul ndoielii chiar taina care sta la nceputurile caii monahale. ntrebarea De ce intra cineva n monahism? este absolut normala caci oricine este tentat sa priveasca cu mirare faptul ca niste oameni destoinici, sanatosi si culti renunta de bunavoie la parinti, la prieteni, la cinste, la succes, la confort si la tot ceea ce le poate oferi viata lumeasca, pentru a veni la singuratate, la osteneli, la robie de bunavoie, la anonimat, la o viata de renuntari continue, iar aceasta poate chiar atunci cnd nca strabat perioada adolescentei visatoare si nelinistite.

Citeste mai mult...

 

Icoana "Potole?te ntrist?rile noastre" a fost adus? la Moscova de c?tre cazaci n vremea domniei ?arului Mihail Fiodorovici (1613-1645) ?i se afla n biserica Sfntului Nicolae din cartierul Sadovniki. n aceast? biseric? se p?strau nscrisurile despre multe din minunile petrecute la sfnta icoan?, ns? incendiul din 1771 a nimicit ntreaga arhiv?. S-a p?strat doar amintirea unei minunate ar?t?ri prin mijlocirea acestei icoane f?c?toare de minuni, ntmplat? n a doua jum?tate a secolului XVII.

Citeste mai mult...

 
 

Dobrogea Bethleem romnesc, ?inut al na?terii noastre cre?tine. Dobrogea, p?mnt al vechilor vestigii, al bazilicilor ?i criptelor martirice. Dobrogea ?inut care une?te n prezentul s?u trecutul ?i viitorul unui neam n?scut cre?tin. Dobrogea - t?rm unde sfintele moa?te ies la iveal? n aceste vremuri tulburi spre a nt?ri credin?a ?i a ar?ta, nc? o dat?, veridicitatea tuturor m?rturiilor cre?tine istorice ?i aghiografice.

Dobrogea, p?mntul sfin?it cu lacrimile cuvio?ilor ?i cu sngele martirilor, devine n acest secol - pentru a cta oar? n istoria sa? un nou Bethleem al Romniei, leag?n al credin?ei cre?tine ntr-o lume secularizat?. Aici ntlne?ti la fiecare pas sfin?i de la nceputurile cre?tinismului, sfin?i care vorbesc lumii ntregi despre na?terea noastr? cre?tin? ?i care propov?duiesc ?i ast?zi cuvntul Evangheliei lui Hristos prin pilda vie?ii lor ?i prin minunile care izvor?sc de la raclele sfintelor lor moa?te.

Citeste mai mult...

 

În lumea roman? p?gân?, dec?zut?, plin? de idoli ?i zei care aveau înclina?ii spre sl?biciuni ?i p?cate, Cre?tinismul ?i des?vâr?irea pe care acesta o propov?duia au întâlnit numeroase împotriviri ?i prigoane.

Cea mai crunta persecutie anticrestina a fost cea din timpul imparatului Diocletian (284-305), în timpul c?ruia au fost emise patru edicte imperiale de persecutie - trei in anul 303 si unul in 304. Prin acestea s-a decretat la inceput daramarea locasurilor de cult crestine, interzicerea adunarilor crestine si arderea cartilor sfinte, apoi arestarea clericilor crestini si uciderea celor care refuzau sa se lepede de credinta crestina, iar in final a fost declansat un razboi total ?i cumplit impotriva Bisericii crestine.

Un mare num?r de martiri au p?timit atunci pe teritoriul Scythiei Minor - la Tomis, Axiopolis, Dinoge?ia, Noviodunum, Durostorum ?.a. Cu excep?ia a câtorva din ace?ti martiri, ale c?ror sfinte oseminte se p?streaz? pân? ast?zi, de la cei mai mul?i nu avem nici moa?tele lor, nici monumentele ridicate pe mormintele acestora sau spre cinstirea lor, din cauza numeroaselor migra?ii, r?zboaie ?i pustiiri care au trecut de-a lungul timpului peste p?mântul Dobrogei. Una dintre excep?iile fericite  din acest punct de vedere este îns? Sf. Mucenic Dasie, ale c?rui sfinte moa?te au fost duse în Apus spre ap?rare de n?v?lirea avarilor înc? din secolul al VI-lea ?i în acest fel s-au p?strat pân? ast?zi.

Citeste mai mult...

 

Sfinte Mucenice Dasie, care prin via?a ?i sfâr?itul t?u ai fost slujitor binepl?cut Domnului ?i ai primit de la El cununa biruin?ei ?i ve?nica slav? în Împ?r??ia Cerurilor, nu ne uita pe noi, cei care tr?im pe p?mânt înconjura?i de mrejele ispitelor ?i ale necazurilor de tot felul. Credem cu adev?rat c? inima ta cea milostiv? ?i mult iubitoare de oameni tresare la fiecare suspin al sufletelor împov?rate ?i te rug?m: ridic? mâinile tale spre mijlocire, ar?tând Prea Dreptului Dumnezeu r?nile pe care pentru El le-ai r?bdat ?i roag?-L s? se milostiveasc? spre robii S?i.

Iar noi, cei mult p?c?to?i, împ?rt??indu-ne din rodul mijlocirilor tale, î?i mul?umim cu dragoste ?i recuno?tin?? ?i te rug?m, Sfinte Dasie, ca cel ce ai primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, s? d?ruie?ti t?m?duire bolilor noastre celor suflete?ti ?i trupe?ti ?i s? ne izb?ve?ti din toate necazurile ?i primejdiile. D?-ne curaj ?i putere, Sfinte, pentru a ne m?rturisi credin?a cu cuvântul ?i cu fapta ?i pentru a ne p?zi neîntina?i, asemenea ?ie, de p?rt??ia cu lucrurile cele p?gâne?ti ?i cu toate am?girile lumii. Pe cei r?t?ci?i de la dreapta credin?? adu-i cu rug?ciunile tale în sânul Sfintei Biserici, pe necredincio?i lumineaz?-i ca s?-L cunoasc? pe Ve?nicul ?i Atotbunul Dumnezeu ?i întregii lumi d?ruie?te-i pace ?i binecuvântare.

Sfinte Mucenice Dasie, cel ce ai minunat pe îngeri ?i pe oameni prin credin?a ta, înt?re?te ?i credin?a noastr? cea slab? ?i d?ruie?te-i statornicie în vreme de ispite ?i prigoane, iar ca cel ce ai primit de la p?gâni multe chinuri ?i moarte muceniceasc?, d?-ne ?i nou? putere ?i r?bdare în suferin?ele acestei vie?i p?mânte?ti, ca fiind cur??i?i prin ele s? intr?m în bucuria Împ?r??iei celei f?r? de sfâr?it, unde împreun? cu tine, Sfinte Dasie, milostivul nostru ocrotitor, ?i cu to?i sfin?ii, s? sl?vim ?i s? ne închin?m Tat?lui Celui f?r? de început, împreun? Unuia N?scut Fiului S?u ?i Prea Sfântului ?i Bunului ?i de via?? F?c?torului S?u Duh, acum ?i pururea ?i în vecii vecilor. Amin.

 

Sfantul Ioan Botezatorul, a fost, dupa cum ne spune insusi Mantuitorul Iisus, cel mai mare om care s-a nascut pe pamant din femeie, dar cel mai mic in Imparatia Cerurilor.

Strigatul s?u, ”Pocaiti-va!”, a avut un mare efect asupra natiunii ebraice ce gemea sub jugul invadatorilor romani, mari multimi de oameni urmandu-l in pustie.

Parintii Sf. Ioan Botezatorul au fost un preot numit Zaharia, din ceata preoteasca a lui Abia, iar mama sa a fost Elisaveta, din fetele lui Aaron, rudenie a Fecioarei Maria, dupa cum ne spune Evanghelia dupa Luca. Amandoi erau neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, erau oameni in varsta, dar Elisaveta nu putea avea copii c?ci era stearpa.

Citeste mai mult...

 

Traim vremuri in care confuzia valorilor domneste, in care binele si raul sunt deseori intrepatrunse. Nici chiar un crestin practicant nu reuseste intotdeauna sa le distinga. Pentru aceasta avem nevoie de modele, de certitudini.

Desi atunci cand spui "manastire" te gandesti la niste oameni care au parasit lumea, care traiesc dincolo de tumultul si goana societatii, in ziua de azi nu mai este deloc asa. Monahismul a intrat in lume - de fapt s-a produs si fenomenul contrar , lumea a "dat navala" in manastire, aducand cu ea spiritul acestui veac. Poate ca "amestecul" acesta, caracteristic vremurilor noastre, ar putea duce la ceva pozitiv, daca am sti sa luam din viata de monah ceea ce ar putea fi aplicabil - si ne-ar imbunatati cu siguranta - viata de mireni.

Monahismul este, in primul rand, o atitudine interioara caracterizata printr-o stare de "asezare" sufleteasca, de pace. Un adevarat monah are pe chip o lumina, raspandeste lumina, are o bucurie interioara care radiaza. E bucuria intalnirii cu Hristos.  

Citeste mai mult...